Tehnologii traditionale
Din cele mai vechi timpuri, omul a creat o serie de dispozitive simple, menite sa-i usureze traiul. Multe dintre aceste dispozitive se folosesc si astazi, chiar in forme arhaice, altele au fost mult perfectionate, devenind instalatii complexe.Din multitudinea acestor instalatii amintim: prese, pive, teascuri, foale, rasnite etc. Acestea au fost construite intr-o mare varietate, in functie de specificul tehnicii populare din fiecare zona geografica.
Presele sunt instalatii folosite la zdrobirea semintelor si a fructelor prin presare. Zdrobirea se face intr-un vas (de diferite forme) cu ajutorul unei roti care poate fi actionata de om sau de animale, al unui sul sau a doi cilindri.
EDUCATIE TEHNOLOGICA
TEHNOLOGII TRADITIONALE BAZATE PE FOLOSIREA
ENERGIEI MECANICE PRODUSE DE OAMENI SI ANIMALE
Din cele mai vechi timpuri, omul a creat o serie de dispozitive simple, menite sa-i usureze traiul. Multe dintre aceste dispozitive se folosesc si astazi, chiar in forme arhaice, altele au fost mult perfectionate, devenind instalatii complexe.
Din multitudinea acestor instalatii amintim: prese, pive, teascuri, foale, rasnite etc. Acestea au fost construite intr-o mare varietate, in functie de specificul tehnicii populare din fiecare zona geografica.
Presele sunt instalatii folosite la zdrobirea semintelor si a fructelor prin presare. Zdrobirea se face intr-un vas (de diferite forme) cu ajutorul unei roti care poate fi actionata de om sau de animale, al unui sul sau a doi cilindri.
Pivele sunt dispozitive care se utilizau pentru indesarea si spalarea tesaturilor groase, folosind un mai de lemn pentru baterea materialului. De asemenea, pivele s-au folosit si pentru zdrobirea semintelor prin batere (folosind un pisalog). Pisalogul poate fi actionat cu mana, cu piciorul, prin intermediul unei parghii sau al unui scripete.
Teascurile sunt instalatii (construite din lemn) folosite pentru stoarcerea semintelor si a fructelor. Orice teasc este format dintr-un vas de lemn cu forme diverse – circulara, dreptunghiulara, trapezoidala – in care se pun fructele sau semintele si o masa de presare cu forma profilata dupa cea a vasului. Actionarea mesei de presare se poate face in diverse moduri, dupa cum arata si numele teascurilor.
Foalele sunt instalatii pentru suflat aer (in potcovarii). Au ca piesa de baza un burduf (de regula din piele) care se umfla si se strange, pompand astfel aerul. Ele pot fi actionate direct de om sau prin intermediul unui sistem de parghii.
Rasnitele manuale s-au folosit din cele mai vechi timpuri pentru rasnitul cerealelor. Sunt alcatuite din doua pietre circulare, una fixa si alta mobila, rotita cu ajutorul unei manivele. Semintele se pun printr-o scobitura practicata in roata mobila.
Podurile plutitoare pe cablu mai sunt utilizate si astazi – in tinuturile mai putin avansate economic – pentru traversarea raurilor cu maluri joase si nu prea repezi (mai ales in zonele de ses). Podul se deplaseaza in lungul unui cablu care uneste cele doua maluri. Deplasarea se face fie prin impingere cu o prajina, fie prin tragerea de pe mal, fie cu ajutorul unui scripete.
TEHNOLOGII TRADITIONALE BAZATE PE UTILIZAREA
ALTOR SURSE DE ENERGIE PRIMARA
1. Tehnologii traditionale care folosesc energia mecanica a apelor curgatoare
Una dintre primele surse de energie folosite de om a fost apa. Prima roata de apa s-a folosit in Persia pentru irigat, apoi in China si in India. Pe teritoriul tarii noastre s-au folosit mori hidraulice inca din secolul al XI-lea. Ele utilizau energia cinetica a raurilor cu debite mari sau a caderilor de apa. Instalatiile hidraulice au fost construite in doua variante: cu roata hidraulica verticala si cu roata hidraulica orizontala (facaie, ciutura sau titirez, in limbaj popular).
Toate instalatiile se construiau din lemn de esenta tare (stejar, de exemplu). Roata hidraulica verticala este formata dintr-un ax orizontal, cu o circumferinta (obada) pe care se monteaza paletele. Apa poate interactiona cu paletele din partea superioara a rotii – atunci cand curge pe un jgheab inclinat – sau cu cele din partea inferioara a rotii, in cazul raurilor suficient de repezi si de adanci. Paletele rotii verticale pot fi drepte sau scobite. Atunci cand paletele drepte se monteaza direct pe un ax gros ele se numesc zbaturi.
Principiul de functionare a rotii hidraulice consta in transformarea miscarii de translatie a apei in miscare de rotatie a rotii si axului ei; o parte din energia mecanica a apei se transforma astfel in energie mecanica de rotatie, care, la randul ei, este folosita pentru punerea in miscare a unei instalatii de irigat sau pentru a actiona alte dispozitive – mori de macinat, pive, steampuri.
Rotile hidraulice folosite la irigat. Acestea erau roti verticale care aveau pe circumferinta lor, pe langa paletele plate, niste cuve sau galeti, care se umpleau in partea inferioara a traiectoriei lor circulare (la contactul cu raul) si se goleau intr-un jgheab la trecerea prin partea superioara a cursei lor.
Morile de macinat cu roata verticala. De la axul rotii hidraulice, prin intermediul unor roti dintate din lemn miscarea se transmite la axul pietrei mobile a rasnite. Desigur ca – fata de rasnita manuala – omul a mai imbunatatit instalatia punand un cos pentru turnat cereale etc.
Pe raurile mari (Siret, Dunare) s-au folosit mult timp mori de macinat plutitoare, care reuneau pe o platforma doua mori, pentru cresterea productivitatii. Exista documente care atesta exportul de mori plutitoare din Tara Romaneasca in Imperiul Otoman.
Morile de macinat cu roata orizontala. Roata cu facaie este de dimensiuni mici; ea lucreaza orizontal, jetul de apa venind pe un jgheab inclinat. Axul rotii antreneaza roata mobila de macinat. Aceste mori sunt cunoscute inca de pe vremea dacilor, fiind raspandite in zona Tismana-Jiu-Hunedoara. Avand un randament mic, o moara avea mai multe astfel de instalatii puse in rand. Roata cu facaie sta la baza constructiei turbinei Pelton.
Pivele hidraulice functioneaza asemanator celor manuale, numai ca forta necesara este obtinuta de la roata hidraulica. Se observa ca pe axul rotii hidraulice sunt incastrate niste opritoare (numite masele), care in cursul miscarii de rotatie ridica pisalogul (ciocanul) si apoi ii dau drumul in piua. Pivele hidraulice erau utilizate foarte mult la baterea postavului in curent de apa (calda sau rece).
Steampurile aurifere erau instalatii folosite la macinarea minereului aurifer intr-un jgheab prin care curgea un suvoi de apa. Macinarea se facea cu niste ciocane care erau ridicate cu ajutorul maselelor montate pe axul rotii (la fel ca la pive) si apoi cadeau liber si striveau minereul.
Darstele hidraulice au fost intrebuintate in sudul Transilvaniei, sudul Moldovei, nordul Munteniei si in arealul Muntilor Apuseni pentru intins si scamosat tesaturile din lana (postav). Materialul se invartea pe un ax si era udat cu apa calda. Cand ajungea la jumatate din grosime, se trecea prin fata unei scanduri cu cuie care agata tesatura si o scamosa, astfel ca aceasta – in sectiune – devenea mai poroasa si mai aspectuoasa.
Valtorile se mai intalnesc si astazi in gospodariile taranesti de la munte. Sunt instalatii foarte simple, folosite pentru spalatul tesaturilor groase (lana). In ceea ce priveste structura, ele au un cos din scanduri de lemn sau impletit din nuiele, de forma tronconica, cu baza mare in sus. In cos se pune materialul de spalat. Pe un jgheab, in partea superioara, se aduce apa. Functionarea se bazeaza pe formarea vartejului intr-un curs de apa atunci cand suvoiul intalneste un obstacol (materialul).
2. Tehnologii traditionale care folosesc energia mecanica a vantului
Energia eoliana este energia mecanica a maselor de aer aflate in miscare in atmosfera. Vantul este, de fapt, o consecinta a iluminarii atmosferei de catre Soare. Se stie ca lumina Soarelui nu cade uniform asupra diferitelor regiuni ale Pamantului, facand ca unele parti ale atmosferei sa fie incalzite mai mult decat altele. Deoarece aerul cald este mai usor decat aerul rece si are tendinta sa se ridice, masele de aer se deplaseaza in functie de aceste grade diferite de incalzire. Aproximativ 2% din energia luminii solare, care cade pe suprafata Pamantului, se regaseste in energia cinetica a vanturilor. La randul sau, aceasta energie se pierde atat prin frecare cu suprafata Pamantului, cat si prin insasi deplasarea maselor de aer.
Corabiile cu panze. Ideea folosirii energiei vantului se pierde in preistoriei, ... © 1999 - 2010 maxpedia.ro.
sursa: http://www.maxpedia.ro/educatie2/tehnologii-traditionale.php
Moara cu Noroc
În inima Ţării Făgăraşului, ascunsă bine vederii, într-o aşezare pierdută în timp, se află una dintre bogăţiile puţin cunoscute ale ţinutului, Moara cu Noroc. Dacă nu eşti atent, poţi trece cu uşurinţă pe lângă indicatorul care o semnalizează în drumul principal, pe partea dreaptă cum vii dinspre Şercaia-Vad. Satul Ohaba este străbătut de Drumul Național DN73A care leagă Predealul de Șercaia, trecând prin Pârâul Rece- Râșnov- Zărnești-Poiana Mărului- Șinca Nouă şi este așezat la poalele Munților Făgăraș, între comunele Șinca Veche, Șercăița și Vad. Facem aşadar dreapta, mai mergem puţin şi, după ce ezităm puţin, trecem podeţul de lemn cu maşina şi apoi, la indicaţiile unui localnic, o luăm din nou la dreapta iar apoi la stânga. Pe pajiştea din faţa pensiunii paşte netulburată o văcuţă. Nici nu se sinchiseşte de noi, doar un căţel în curte anunţă prezenţa noastră.
Curtea este inundată de verdeaţă şi flori de toate culorile: muşcate, petunii, begonii. Ne tragem răsuflarea la umbra viţei de vie şi inspirăm aerul curat de munte. Este linişte. Doar râul se aude cum coboară vijelios pentru a învârti roata morii la fel ca acum aproape 140 de ani. Suntem nerăbdători să vedem cea mai frumoasă şi veche moară de apă din Ţara Făgăraşului. Pe timpuri, fiecare sat avea moara sa dar, treptat, ingenioasele mecanisme ţărăneşti s-au deteriorat sau au dispărut pur şi simplu. Doar Moara cu Noroc a rezistat vitregiilor vremii, fără reparaţii, fiind în stare de funcţionare şi acum, de unde şi denumirea sa. Din anul 1873, dată însemnată pe uneltele de la moară, aceasta asigură făina de grâu şi de mălai pentru toată zona satului Ohaba. Oamenii vin însă să macine tot mai puţin. Feciorii satului au plecat la oraş sau în străinătate iar vârstnicii nu mai au putere să lucreze pământul. S-au împuţinat şi animalele, în special văcuţele şi bivoliţele sau driganele cum sunt numite în partea locului. Înainte, moara nu stătea o clipă, era un du-te-vino continuu, doar duminica ce se mai odihnea. Acum însă oamenii preferă să cumpere pâinea, chiar dacă nu se poate compara cu pâinea de casă, făcută din făina de la moară. Şi unde mai pui că această făină nu conţine conservanţi sau alte ingrediente moderne şi se păstrează mai multă vreme, datorită procesului lent de fabricaţie. Cele două pietre de moară, cântărind o tonă fiecare, au fost aduse nu se ştie cum, tocmai de la Lyon, din Franţa, care a exportat cremene în întreaga Europă.
În moară este curat. Fiecare obiect este aşezat la locul lui. Într-un colţ sunt frumos rânduiţi sacii cu făină, alături de lăzi de diferite dimensiuni şi alte unelte trebuincioase morarului. Toate au un aspect arhaic şi o vechime considerabilă dar sunt în stare bună. Dau să urc treptele din lemn pentru a vedea râul care aduce apa la moară dar podeaua scârţăie din toate încheieturile. Sunt necesare reparaţii urgente dar aflu mai târziu că proiectul este mult prea mic pentru a putea atrage fonduri. Aşa se face că proprietarii se chinuie să susţină singuri această bijuterie. Nu ştiu cât va mai ţine podeaua cele două pietre uriaşe, curelele care acţionează roata sunt şi ele tocite. Moara este un sistem de roţi dinţate din lemn şi curele care sunt puse în mişcare de firul de apă care cade de la 4-5 metri înălţime pe roata cea mare. Iarna se confecţionează o colibă de coceni deasupra roţii pentru ca aceasta şi apa să nu îngheţe. Apa vine de la Şercăiţa, se ramifică, iar o parte ajunge şi la moară. Mai jos de moară era un gater care mergea tot acţionat de apă, dar proprietarii nu mai vor să-l pună în funcţiune din cauza costurilor prea mari. Pentru a se vizita moara se plăteşte o taxă de vizitare de 5 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru copii.
Moara cu Noroc este însă o moştenire de familie, dragostea pentru morărit s-a transmis din generaţie în generaţie, iar familia Popa nu poate abandona lupta aşa de uşor. A rezistat moara în vremuri mult mai grele, a scăpat cu sacrificii personale şi de la naţionalizare, aşa că doamna Popa nu se îndură să lase de izbelişte moara moştenită de la părinţi. Pentru a mai acoperi costurile, proprietarii au amenajat câteva camere unde se poate rămâne peste noapte. Preţul este modic: 30lei de persoană pe noapte. În total sunt 2 camere duble cu acces la o baie şi un apartament cu o mică bucătărie şi baie proprie. Camerele sunt simple, dar curate şi îngrijite. Apartamentul este amenajat în stil rustic şi este decorat cu ştergare, farfurii pictate sau alte obiecte populare care recreează atmosfera autentică transilvăneană, doar televizorul ne aminteşte de vremurile prezente. În cadrul pensiunii este amenajată şi o sală de mese încăpătoare unde sunt expuse şi alte obiecte ţărăneşti care au dispărut din gospodării, de exemplu o roată de tors, o furcă şi un caier.
La intrarea în moară este amenajat şi un mic magazin unde se pot cumpăra diverse obiecte tricotate de mână de doamna Virginia Popa dar şi produse de panificaţie. Noi am cumpărat tăiţei de casă, foarte buni, şi sirop din muguri de brad.
În zonă se pot vizita mai multe obiective dintre care cele mai cunoscute sunt rezervaţia naturală Dumbrava Vadului unde, în preajma Sfinţilor Constantin şi Elena se aşterne un covor uriaş de narcise, Mănăstirea de la Sâmbăta dar şi Băile Perşani , Mănăstirea de la Şinca, Păstrăvăria de la Hanul Roua Sânzienelor, cabana Bârlogul Urşilor . Nimic nu aminteşte faptul că în satul Ohaba a copilărit Radu Anton Roman , scriitorul gurmand care a devenit celebru datorită emisiunii sale de televiziune Bucătăria lui Radu . Mai puţin se ştie şi că debutul său ca scriitor a fost marcat de volumul de poezii , Ohaba, ţara astadedicat locurilor natale pe care le iubea din toată fiinţa sa şi unde revenea cu drag.
Am plecat de la moară cu tristeţe dar cu speranţa că cineva se va îndura până la urmă şi se vor face reparaţiile necesare pentru a ne bucura în continuare de această minune a tehnicii ţărăneşti.
Rog să se ataşeze ca fundal muzical melodia “Morăriţa"
sursa:http://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=13096&d=descopera-tara-fagarasului--fagaras-bv
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu